Ci hè almenu un locu in terra induve pudete veramente disconnect: l'Antartide.
Ùn ci hè micca serviziu di telefuninu mobile. Ùn ci hè nè bancomat, nè butteghe di ricordi, nè trappule turistiche. L'aeroporti lucali sò veramente solu strisce di ghiaccio o ghiaia.
Lars-Eric Lindblad hà pigliatu per a prima volta un gruppu di 57 visitatori in l'Antartide in u 1966. À quellu tempu era più o menu cum'è realizà un sbarcu in luna, u so figliolu Sven-Olof Lindblad hà dettu. In quelli tempi, ùn eramu micca preparati quant'è avà. Ùn ci era micca carte di ghjacciu satellitari. Ùn erate micca cusì sfarenti di navigazione da i primi espluratori.
Ancu avà pò esse difficiule di capisce veramente un locu cum'è l'Antartide. Hè u locu u più fretu, u più ventu è u più seccu di a terra. Ùn hà micca moneta propria. Hè un desertu senza arburi, senza arbusti, è senza residenti à longu andà. Più meteoriti si trovanu in l'Antartide cà qualsiasi altru locu in u mondu.