Queste antiche cità italiane anu tutta a bellezza toscana è nimu di a folla

Principale Idee Di Viaghju Queste antiche cità italiane anu tutta a bellezza toscana è nimu di a folla

Queste antiche cità italiane anu tutta a bellezza toscana è nimu di a folla

Ogni ghjornu marchju per e vigne, dice Gabriele da Prato, fendu un gestu versu u frondosu frondosu chì ci circonda. Tutti i mo sensi sò implicati. Cercu, odore, toccu, ascultendu, tastendu. Aghju una conversazione cù a natura. Sò in armunia cù a terra.



Camminà per i vigni ùn hè micca l'unicu modu chì u vignaghjolu esotericu harmonizza cù a terra. Di tantu in tantu li face serenate cù qualchì barra da u so trombone di jazz.

Stemu nantu à una cullina à Podere Còncori, un picculu vignetu biodinamicu incastunatu in un scornu di a Toscana pocu cunnisciutu per u so vinu. In fatti, a zona ùn hè mancu appena cunnisciuta. Ma i pruduttori cum'è Gabriele ponu cambià quessa, attirendu i viaghjadori chì cercanu di fughje a folla di u Chianti è di stazzunà una strada fresca in a regione pupulare.




In u fondu di u nordu-punente di a Toscana si trova una valle piatta chì ferma unu di i lochi i più sfruttati d'Italia. Assenti sò i classici, pagine di u calendariu - micca vasti campi di girasole o fila ondulate di uva in vista. Invece, creste arbolate forti e campagne verdi incorniciate da un latu da l'Alpi Apuane - chì u marmaru Michalangelo affinò in capolavori - è da l'Appeninu da l'altra parte definisce a selva valle di Serchio.

In tutta a regione cunnisciuta cum'è a Garfagnana, i paesi medievali di poche tasche, piattati in e pendite cotte aspettanu l'esplorazione. I mercati settimanali si sparghjenu cù funghi porcini, meli d'acacia, guariti birold salamu, è pasta fatta cù farina macinata da e castagne grassone di a regione. I vignaghjoli biodinamichi cum'è Gabriele curanu e so vigne in leia cù e fasi di a luna.

Cathédrale de Barga en Toscane Cathédrale de Barga en Toscane Creditu: Gina DeCaprio Vercesi

U taxi ferma un longu carrughju allinatu cù alivi è lussureggianti siepi di lavanda è mi porta à u Renaissance Tuscany Resort and Spa. Arricatu nantu à una cullina in u storicu duminiu Il Ciocco, a terrazza spazzinante di l’albergu è i muri luminosi è rosa salmone chì gocciulanu di cumuli di glicine inebriante li facenu senta cum’è una elegante villa taliana.

Da u mo balcone possu vede l'antica cità di Barga, i so edifici di tonalità toscana - crema, ocra, ruggine - chì brillanu in u sole di u dopu meziornu, muntagne in fondu imbracate in nuvola. Avia viaghjatu dapoi quasi 17 ore ma i tetti di terracotta di a piccula cità è i carrughji acciottulati facenu un chjama, una chjama ch'ùn possu ricusà.

Quale hè cumu mi trovu attaccatu cù Georges Midleje, gregariu manager di u Rinascimentu, chì mi ferma in zip da Il Ciocco in u Mini Cooper di a so figliola è mi deposita accantu à l'entrata di u centru medievale di Barga cù una onda di u so sigaru è una prumessa per vultà dopu ch'ellu hà fattu uni pochi di cumandamenti.

Georges pò esse solu u più grande fan di a regione. In una epica chì a parolla «autentica» hè diventata un cliché, a descrizzione hè sempre vera in a valle di Serchio. Questu hè u reale A Toscana, mi dice Georges, lampendu a piccula vittura intornu à e curve cieche mentre facia un gestu à tempu à u paisaghju è bipendu u cornu in avvertimentu à i cunduttori chì venianu. Queste muntagne, i sapori, l'antichi borghi paesi . Hè un angulu raru, autenticu. A ghjente Garfagnana vive à l'antica manera.

U celu si apre momentu dopu chì aghju passatu per Porta Reale, una di e duie porte rimanenti chì cunducenu l'antiche furtificazioni di a cità. Je lance le long de Via Mezzo jusqu'à une petite place et attends le nuage sous une arcade en pierre et poutres en bois au Caffé Capretz, en sorbant Campari et soda tandis que la pluie se déverse à quelques centimètres de ma table et un drapeau italien bat dans la brise. À traversu u caminu à Da Aristo, un picculu gruppu canta longu à una chitarra chì sbatte una melodia di rock classicu americanu. Ùn aghju micca carte è nisun pianu - mancu ùn hè necessariu di vagà per a vadina medievale di carrughji di Barga.

L'umidità lasciata da a pioggia intensifica u profumu calcariu di i ciottoli medievali è rispiru prufundamente di i seculi mentre seguitu abbandunatu carrughji sempre in altu à u Duomo San Cristoforo, a cattedrale rumanica di Barga. Stà à fiancu à a chjesa cum’è un castellu, cù a so pelosa rigogliosa è a piazza chì supraneghja e creste verdi di l’Appenninu, si sente di più esse in l’altupianu scuzzese chè in e culline tuscane. Un fattu chì hè forse appruvatu datu chì Barga, cù più di a metà di i so abitanti chì rivendicanu ligami familiari cù a Scozia, hè cunsiderata a cità a più scuzzese in Italia.

Ancu se a cità nasce parechje volte à l'annu quandu accoglie i so festival estivi di jazz è opera, oghje aghju Barga - e so strade, a so cattedrale, i so punti di vista - tuttu per mè, un certu solitudine di visitatori in e cità più calpestate di a Toscana. raramente, se mai, sperienza.

In u nostru ritornu à Il Ciocco, menzionu à Georges chì mi sò scurdatu di cumprà u parmigianu. Secondi più tardi, agita a vittura versu u frenu è taglia l'accensione, chjamendu quì hè induve ottene u megliu parmigianu in tutta l'Italia! quand'ellu sparisce in una buttega di traversu a strada. Entru nantu à i so tacchi è u trovu dighjà in cunversazione animata cù i dui omi surrisi, di capelli grisgi daretu à u comptoir.

Da più di 100 anni, Alimentari Caproni furnisce e cucine di a famiglia Barga è oghje, i fratelli Agostino è Rico presiedenu u mercatu italiano per eccellenza. Mentre Georges canta e so lode, i fratelli si occupanu di u parmigianu . Rico hà vistu dui zeppi da un densu pane toscanu è drappi ognunu cù fette sottili di carta di prosciutto rosatu - una merendella per Georges è eiu per gode mentre navigu in i merci. Aghju selezziunatu un grande saccu di u preziosu di u territoriu farru , un granu anticu cunsideratu u principale di basa di a dieta rumana, è Agostino si scherza cù u sigillatore sottovuoto per cunservà u mo chilò di furmagliu per u so viaghju di ritornu in New York.

L'église de Gombereto, Toscane, Italie L'église de Gombereto, Toscane, Italie Creditu: Gina DeCaprio Vercesi

A mane dopu a matina mi sò messu à scopre a parte robusta di a Garfagnana. Nta l'ultimi anni a regione hà fattu un nome per ellu stessu in u mercatu di viaghji d'avventura di l'Italia, chì offre tuttu da rafting in acqua bianca nantu à i fiumi Serchio è Lima à u trekking vertiginoso via ferrata - via di ferru - attraversu l'Alpi Apuane. Aghju sceltu di piglià un chjassu più dolce in u desertu di a regione, marchjendu per e Cinque Borghi, una spassighjata di 10 chilometri chì leia cinque antichi paisoli à mezu à una prufonda castagnera è verdi prati alpini.

Incuniscu à Alice Bonini, a mo guida di a matina, à l'Agriturismu Pian di Fiume, una splutazione agricula à a famiglia chì marca u primu di i cinque paesi. Nous suivons les Sentieri della Controneria - une boucle tordue de sentiers de montagne autrefois éclairés par les chèvres Garfagnina et les agriculteurs qui les entretenaient - trekking à côté des ruisseaux et un sentier rocheux. Emerghjendu da a furesta, entremu in Guzzano, a seconda enclave medievale, chì l'urigine risale à u 777. Pienu a mo buttiglia d'acqua in una fontana di petra incastrata in un muru nantu à a strada unica di Guzzano è aduttemu un cumpagnu caninu chjamatu Jack chì trota accantu à noi per u restu di a nostra passeggiata in i boschi.

A parte u cane, scontremu pochi altri, ancu se ogni picculu paisolu porta segni di vita. Geranii rossi brillanti è calendula assulanata si sparghjenu da vasi di terracotta rivestiti da e scale, e porte chì danu in case di petra portanu strati di vernice lucenti, e strade acciottolate coperte di muschio parenu appena spazzate. In Gombereto, aghju fattu un passu à l’internu per dà un ochju à a chjesa di a cità, immaculata cum’è a casa di una minnanna, i banchi in legnu è e piante in vaso chì adornanu a piazza adiacente.