Vita tradiziunale in Puglia, Italia

Principale Idee Di Viaghju Vita tradiziunale in Puglia, Italia

Vita tradiziunale in Puglia, Italia

A mo moglia, Jo Anne, è eiu aviamu decisu d'andà in Roma cù u nostru novu criaturu. Era nova di sette settimane. Lucia: purtatrice di luce. L'hà purtatu in abbundanza, ghjornu è (ahimè) di notte. Ogni tantu, avemu bisognu di una pausa. Hè ghjuntu in forma di Piera Bonerba, una ghjovana donna colpente, di grande core di Puglia.



Piera hà pigliatu à Lucia è hà purtatu a pace - è u sonnu - in a nostra vita. Una mane ci hà ancu purtatu un vasettu di pumate chì a so mamma avia cultivatu, seccu à u caldu intensu di u sudu è cunservatu cù i so capperi è oliu. Anu avutu una cumplessità terrestre chì mi hà fattu vulè rallentà u tempu.

Chì face chì sti pumati sò cusì particulari? Aghju dumandatu à Piera.




U locu da chì venenu, rispose ella.

Piera hà dettu ch'e sò stata fatta per una visita in u Salentu, a pruvincia in u taccu di u scarpu à a punta stessa di a penisula taliana ch'ella cunsidereghja a migliore espressione di u caratteru puglianu. Quì truveraghju un'Italia di 30, 40 anni fà. Remote; daretu, in u megliu sensu; micca pisatu da i turisti. Incadratu da l'Adriaticu à livante è da u Mare Ionicu à punente, avia l'acqua più pulita, u cibu u più deliziosu. A ghjente era aperta cum'è u so celu.

Ci hè vulsutu un pezzu, ma l'estate Lucia hà fattu trè anni, simu andati. Simu stati prima cù Piera è a so famiglia vicinu à Ugento, induve aghju passatu parechje belle ore nant'à una spiaghja di rena incontaminata, pigliendu nota di modi lucali: a ghjente natava a mane è torna a sera; in u dopu meziornu di coce a spiaggia era diserta cum'è qualsiasi piazza lucale o strada di a cità. Micca ogni talianu hà u corpu di un diu. E donne anu piaciutu à accessorizà i so bikini cù collane di perle. Lucia sola trà i zitelli purtava una muta SPF di corpu pienu, pruvucendu un ghjovanu zitellu à dumandassi, Hè fretu? - hè fredda? U Machja mediterranea - machja lucale cumposta di origanu, rosmarinu, ghjineperu - prufumava l'aria mentre i grilli cantavanu è cantavanu.

Trà i bagni aghju amparatu chì l'oscurità di u Salentu si estende ancu à i conti di i viaghjatori di lingua inglese, chì sò minimi. Ùn ci hè micca un vulume cumpletu nantu à l'alimentu di u Salentu in inglese, solu parte in l'eccellente libru di Nancy Harmon Jenkins Sapori di Puglia è capituli spargugliati Miele da una erbaccia, un'opera altamente originale di u scrittore inglese Patience Gray, chì si hè stallata in u 1970 in u Salentu senza acqua currente nè elettricità è hà purtatu un focus eruditu, è una intuizione guasi strega, à a so cucina è à a so scrittura. U Salentu hà u so propiu cineastu, Edoardo Winspeare, chì hà i primi filmi (Pinched; Blood Alive ) mette un ochju etnugraficu à u caratteru di a regione.

Aghju scupertu subitu chì a penisula salentina hè stata fatta per guidà - basta chì si tene à e strade secundarie più belle. Ancu se hè un locu eccezionalmente variatu, a regione ùn hè micca vasta: si pò fà da a costa Adriatica à u Ionicu in menu di duie ore. A conduzzione mi hà ancu mustratu quant’ellu hè pianu u paisaghju è quantu densamente crescenu l’alivi in ​​questu - a Puglia hè unu di i pruduttori più prolifici d’oliu è di vinu d’aliva in Italia. Ogni tantu l'alivi è l'uva eranu interromputi da porte fatte in petra è in ferru battutu chì marcavanu lunghe strade per splutazioni agriculi, cumplessi ranchlike custituiti da residenze, granaghji, annessi è attelli, chì sò a forma architettonica indigena di a regione. Parechji di i splutazioni agriculi sò stati abbandunati, è e so siluette spettrale anu cuntribuitu à a sensazione ch'e aghju avutu chì questu era un paisaghju chì hà vistu furtune cresce è calà parechje volte. Ma nunda si distingue cum'è u culore di a terra, chì si truvava trà u sangue è a cannella è, quandu era aratu, si spartia in pezzi enormi, argillosi: era cum'è Marte, solu fertile.

Una mane sò andatu à u mercatu di u pesciu di Gallipoli, chì u so vechju toponimu grecu, Kalè Polis, o bella cità, mi paria almenu mezu currettu: Gallipoli era veramente bellu, ancu se micca propiu a mo idea di cità. I so carrughji stretti è chjachjarati si sparghjenu in una piccula isula chì una volta hà fattu a so furtuna per a fabricazione è l'espurtazione di l'oliu d'aliva lucale, chì era uriginale adupratu per accende lampade, micca per cucinà.

Aviu avutu solu à fighjà u sguardu nantu à u mercatu prima di fà un novu amicu, Cosimo, chì si presentava cum'è un veru piscatore di Gallipoli è mi hà cunvintu di cumprà più vongole è cozze (à una frazione di i prezzi di New York ma cun centu volte u gustu) di quellu chì pudiamu mai manghjà. Mentre Cosimu imballava i mo acquisti, aghju esploratu a cità. Cum'è assai architettura salentina, quella di Gallipoli hà un segnu distintu baroccu ancu in alcune di e so modeste case private, chì i so frischi di gesso biancu stampatu sò stati alleviati da lampi di giallu, cachi è oru. In ogni locu ch'e caminavu aghju vistu pescatori chì riparavanu e rete o donne anziane appughjate à e finestre o pusati nantu à piccule sedie pieghevoli in i carrughji, à triccà è à guardà i zitelli. In un locu senza trotuari nè giardini è assai poche piazze, a strada stessa era a piazza di facto.

Un'altra matina aghju partutu per visità alcune di e cità di u internu . Questi lochi di l'internu custituiscenu un picculu mondu secretu in a fruntiera turchinu-verde di u liturale di u Salentu. In Maglie, a più grande di elle, mi sò fermatu à a deliziosa pasticceria Pastificio Benedetto Cavalieri, chì pruduce una pasta spettaculare lucalmente dapoi u 1918 - pensate à Willy Wonka cù a semolina in u locu di a cicculata - prima di marchjà per e strade cintrali, induve paria esse un numeru sproporziunatu di butteghe da sposa, butteghe di biancheria intima (per donne è omi), è pasticcerie .

Maglie era animata è calurica; in cuntrastu, e cità di a Grecia Salentina eranu chjose, petricose è misteriose. Sti 11 paesi - Corigliano d’Otranto era u mo preferitu - anu e radiche greche chì puderebbenu vultà finu à u VIII seculu; à u Xu seculu, i rifuggiati grechi si sò stallati in quellu chì era un protettoratu di facto di l'internu. A so lingua, vestiti, cibu è abitudini eranu interamente grechi; ancu avà, un millenniu dopu, una generazione più vechja parla sempre una versione di u dialettu grecu.

Tantu di u Salentu hè specificu di a pruvincia: i dialetti; u manghjà; a musica (Alan Lomax hà visitatu in u 1954 è hà fattu parechji arregistramenti nutevuli); è sopratuttu a tarantella, una danza chì e so origini sò sempre in disputa, ma chì si crede avè uriginatu à u XVu seculu intornu à Tarantu. E donne campagnole cridianu di esse mordute da e ragne è ùn pudianu purgà chè i so corpi di u velenu, è e so anime di l'isteria chì l'accumpagna, girandulendu in cerchi frenetichi. A tarantella, chì hè stata praticata finu à l’anni 60, hà subitu una rinascita in l’ultimi anni è hè celebrata in i festivali d’estate in Melpignano è Galatina. Aghju passatu una dumenica matina in Galatina à fighjulà l'affreschi di a basilica di Santa Caterina d'Alessandria, induve e storie di u Vechju è di u Novu Testamentu anu datu una specificità cusì pungente chì u serpente in u Giardinu di l'Eden hà longu tresse chì scorrenu è un stranu coy, sapendu u surrisu, cum'è se ella sola fussi immune à u morsu di trasfurmazione di a ragnola.

U Salentu hè un locu di parechje fine. I Rumani finiscinu a Via Appia in Brindisi. L'autostrada principale si dirama sempre versu una strada secundaria, cum'è e ferrovie statali. Ma a fine a più drammatica di tutte hè di a terra stessa: à Santa Maria di Leuca un cartellu in a piazza viota di u ventu vi ramenta - cum'è chì, circundatu da tuttu quellu mare infinitu, avessi bisognu di ramintà-chì avete ghjuntu l'estremità di a terra.

Sò venutu un dopu meziornu per vede torna l'acqua, à u locu induve, o vicinu à induve, l'Adriaticu è u mare Ionicu si fondenu. Chì cosa era di stà à a fine di l'Italia, nantu à un promontoriu chì era una volta a casa di un brillante tempiu biancu di Minerva è chì hà servitu da guida famosa per i marinari antichi - tutti (i Micenei è i Minoici, i Grechi, i Rumani, è dopu i Bizantini, i Longobardi è i Saracini) avendu passatu quì. Aghju cercatu a favula ma, secondu a maiò parte di i geografi, una linea bianca apocrifa chì marcava u puntu di riunione esattu di sti dui mari, è dopu sò cullatu finu à u livellu di l'acqua è aghju guidatu in una barca operata da un zitellu chì paria esse circa 12. M’hà purtatu à mè è à una sparghjera d’altri viaghjatori in un giru di a costa Ionica; avemu messu-messu in e fora di una mezza dozzina di grotte, induve a terra sudava è gocciolava è u battellu indicava e rocce in forma di coccodrillo, un vechju arrabiatu, è - quale altru? -una Madonna surridente.

Dopu trè ghjorni vicinu à Ugento simu passati à a Masseria Bernardini, vicinu à Nardò. Nantu à pile di petre gialle un architettu milanese è galerista hà creatu sette suite, alcune cù parechje camere da letto. E cucine è opere d'arte eranu cuntempuranee, i giardini prufumati di lavanda è rosmarinu, è a piscina era una delizia. Puderia stà per sempre.

Aghju amatu Nardò. E chjese barocche eranu piene di donne chì si fanavanu. L'omi eranu riuniti in circuli, qualcosa di simile à i club suciali, à ghjucà à carte è à beie biera. O sinnò eranu in barbiere, appughjendusi indietro per esse rasati cù rasoie dritte. In u magazinu d'artigianatu bè curatu di a cità, aghju dumandatu à a ghjovana donna chì m'hà aiutatu duv'elli eranu tutti i so pari. À u mare, ella rispose, suspirendu.

Ogni pastu chì avemu manghjatu, sia in un bar di a spiaggia o in un ristorante swell, era bellu presentatu, cù sapori più forti, più puri, più profondi di quantu aghju manghjatu dopu decennii di viaghju è di vita in Italia. In Tavianu avemu manghjatu à A Casa u to Martinu, chì hè spezializata in piatti salentini cum'è fasgioli puri è cicoria, una purea di fasgioli fava servita cù cicoria appassita, è ciceri e tria, una pasta in parte fritta lanciata cù ceci. In Lecce, a nostra prossima destinazione, avemu manghjatu trè pranzi in Alle due Corti, un locu à a famiglia induve u menu hè in dialettu (è in inglese). Ancu mentre in Lecce aghju avutu una lezzione di cucina cù u Silvestro Silvestori d'origine americana, chì a so minnana era Leccese è chì hà gestitu una scola culinaria dapoi u 2003. Silvestori m'hà parlatu di a relazione push-and-pull di u Salentu cù a tradizione è u cambiamentu. Tradizione: a ghjente manghja sempre carne di cavallu, lumache, pani di farro è orzu chì sò carnali è chì sustenenu; sò suspetti di i furesteri; ùn li piace l'innovazione. Eppuru u cambiamentu era innegabilmente in aria: i vignaghjoli lucali, dopu à anni pruvendu à imità i vini à u nordu, amparanu à tene caru e so varietà, frà elli Primitivo è Negroamaro; a cità hà un pianu turisticu attivu; u bruttu macadam hè statu strappatu è rimpiazzatu da i ciottoli; i vini di vinu anu proliferatu.

Stavamu vicinu à u cantonu da a scola di Silvestori in Suite 68, un picculu B&B chic in un palazzu privatu cusì accugliente chì quandu Lucia entrì in a sala d'entrata hà guardatu intornu è hà dumandatu se puderia caccià i so scarpi. L'affabile Mary Rossi, chì gestisce u B & B, m'hà dettu chì in l'ultimi cinque anni circa Lecce avia cuminciatu à svegliarsi è capisce ciò ch'ella hà: una cità à scala mudesta cù una grande cucina, una tradizione rinvivita di l'artigianatu in cartapesta, un anfiteatru rumanu, una meravigliosa libreria, è chilometri d'architettura barocca, in gran parte cuncepita da Giuseppe Zimbalo, è guasgi tuttu cusì insanamente esuberante è eccessiva chì a mo moglia l'hà definita ubriaca.

Avemu avutu unu di più masseria, montelauro, ghjustu à u sudu di Otrantu: un altru primu cumplessu di edifici, una volta chì abitava 20 famiglie, chì era statu riprogettatu da a pruprietaria di moda Elisabetta Turgi Prosperi. A nostra stanza era a più chjuca in cui eramu stati, ma ci eranu cumpensazioni: una piscina longa posta in un pratu scuru è croccante; culazioni è pranzi deliziosi, tramindui servuti fora ; è una clientela chì varieghja da i zitelli amichevuli à e donne anziane volubili in grandi vetru à cornice d'argentu è turni di linu.

Otranto si hè rivelatu l'unicu locu in tuttu u Salentu chì paria troppu svegliu per i desideri di i so turisti. Avia u primu (è u 21esimu) magazinu di magliette ch'aviu vistu in u mo viaghju, gewgaws kitschy, un carrusel bullurosu. Questu era Otranto di notte, però; u lindumane matina aghju trovu un locu più sombru, guasi cume, di ghjornu, Otranto si svegliessi regolarmente di a memoria di u massacru scruccone perpetratu in u 1480 da l'invasione di i Turchi, chì anu decapitatu 800 Otrantini quandu anu rifiutatu di cunvertisce à l'Islam. E so osse sò esposte in a cattedrale, chì accoglie dinò un inseme di mosaichi travagliati magistralmente cumpletati in u 1166, è parechji di i cannoni di granitu di i Turchi sò sempre spargugliati in i carrughji. Paria chì si pudessinu esse sparati culà cinque ore invece di 530 anni fà.

U mo ultimu dopu meziornu aghju finitu u mo viaghju cumu l'aghju principiatu: cù una vittura. Sò andatu à sudu per vede i menhirs è i dolmens vicinu à Uggiano la Chiesa. Questi misteriosi arrangiamenti di petre, accessibili da strette strade (se ben marcate) di terra, sò stati lasciati da i lucali di l'Età di u Bronzu cunnisciuti cum'è Messapiani; mi parianu d'avè cascatu in campi deserti cum'è visitatori d'un altru pianeta. Dopu, sò andatu à nordu per verificà u Laghi Alimini, acqua salentina più spettaculare. In u mo ritornu à Montelauro, cù u sole chì calava è a mo visita memorizata da u sole chì s'avvicinava à a so fine, mi sò piantatu in un stand agriculu induve, à fiancu à l'albicocci, pesche, uva, ciliegie, meloni è cantieri verdi, a moglia di l'agricultori vendia i so propii pumati secchi, funghi, zucchini - chì ùn avessi mai vistu prima - è capperi. Ella hà pigliatu un capperu cù una cucchiaia di legnu sbattulata è mi l'hà datu. Aghju tastatu dolce, aghju tastatu u sale, aghju avutu a sensazione chì una piccula baccala di liquore fruttatu s'era aperta in bocca.

Sapete ciò chì a rende cusì speciale? hà dumandatu.

In verità, l'aghju dettu, credu di fà.

A scrittura di Michael Frank hè stata antologizata in Italia: U Best Travel Writing da u New York Times . Hè attualmente à u travagliu nantu à un rumanzu.

Stà

Masseria Bernardini Contrada Agnano, Nardò; 39-02 / 5843-1058; Aprile - Ottobre; 39-0833 / 570-408; masseriabernardini.com ; suite da 260 $.

Grande Valore Masseria Don Cirillo Strada Provinciale Ugento - Torre S. Giovanni, Ugento; 39-0833 / 931-432; kalekora.it ; raddoppia da 182 $.

Grande Valore Masseria Montelauro Strada Provinciale Otranto - Uggiano, Montelauro; 39-0836 / 806-203; masseriamontelauro.it ; raddoppia da 215 $.

Grande Valore Suite 68 7 Via Leonardo Prato, Lecce; 39-0832 / 303-506; kalekora.it ; raddoppia da 104 $.

Affitti di case è appartamenti salentonascosto.it .

Manghjà

Casa u vostru Martinu 95 Via Corsica, Taviano; 39-0833 / 913-652; cena per dui $ 78.

In i dui Corti 1 Corti di Giugni, Lecce; 39-0832 / 242-223; cena per dui $ 52.

Pasticceria antica G. Portaluri 18 Via Alcide de Gasperi, Maglie; 39-380 / 356-5236; pasticcini per dui $ 3.

U ristorante La Pignata 7 Corso Garibaldi, Otranto; 39-339 / 313-8430; cena per dui $ 65.

Trattoria Le Taiate Via Litoranea, Porto Badisco; 39-0836 / 811-625; Marzu-Sittembre; pranzu per dui $ 40.

QuiSalento , una guida lucale mensile per l'arti, l'intrattenimentu è i ristoranti, hà un situ web utile è publica una di e poche guide in inglese in a zona. quisalento.it .

Aspettendu a Scola di Cucina Lecce; awaitingtable.com ; Frivaghju à Dicembre; classi da $ 455.

Lido Pizzo Una spiaggia di natazione gestita da i stessi pruprietari di A Casa tu Martinu. Gallipoli; 39-0833 / 276-978; lidopizzo.it .

Nautica Med Escursioni in barca per e grotte vicinu à Santa Maria di Leuca. 34 Via Enea, Marina di Leuca; 39-335 / 219-119; visite da $ 20.

Shop

Ancienne usine de pâtes Benedetto Cavalieri Pasta secca tradiziunale. 64 Via Garibaldi, Maglie; 39-0836 / 484-144.

Terrarossa Arte Salentina Artigiani salentini ben scelti. 28 Piazza Salandra, Nardò; 39-0833 / 572-685; terrarossasalento.it .

Pescheria La Lampara À u mercatu di u pesciu à u portu, Gallipoli; 39-0833 / 261-936.

À i Dui Corti

Masseria Bernardini

Nantu à pile di petre gialle un architettu milanese è galerista hà creatu sette suite, alcune cù parechje camere da letto. E cucine è opere d'arte sò cuntempuranee, i giardini prufumati di lavanda è rosmarinu, è a piscina hè una delizia.

Masseria Don Cirillo

Masseria Montelauro

Ce complexe initial de bâtiments abritait autrefois 20 familles mais a été redessiné par la propriétaire à la mode Elisabetta Turgi Prosperi.

Suite 68

L'affabile Mary Rossi gestisce stu picculu B&B chic in un palazzu privatu.

Casa u vostru Martinu

U ristorante hè specializatu in piatti salentini cume fasgioli puri è cicoria , una purea di fasgioli fava servita cù cicoria appassita, è ciceri e tria , una pasta in parte fritta lanciata cù ceci.

Pasticceria antica G. Portaluri

U ristorante La Pignata

Trattoria Le Taiate

Marzu-Sittembre

Lido Pizzo

Una spiaggia di natazione gestita da i stessi pruprietari di A Casa tu Martinu.

Nautica Med

Escursioni in barca per e grotte vicinu à Santa Maria di Leuca.

Ancienne usine de pâtes Benedetto Cavalieri

Pasta secca tradiziunale.

Terrarossa Arte Salentina

Artigiani salentini ben scelti.

Pescheria La Lampara